ideiuță

Geneza – nu ca povestire, ci ca prevestire

final

Când nu va mai exista hârtie pentru a scrie în calendar cohortele de sfinți?

inspir adânc

Poate că Raiul are uși batante, cu secțiunea-n cruce. Cu fiecare drept admis, Sf. Petru e nevoit sa iasă. Pentru următorii se furișează iarăși înapoi, nu vom ști noi cum. Problema muritorilor de rând este, așadar, aceea de a afla secretul Sfântului. Și întrebările n-au sens, pentru că dincolo orice e logos e frastic.

note: neusticul e omenesc. de câte ori Zeul a vorbit omului (prin imperative!) și-a umanizat Cuvântul. Hristos este singura coborâre a a lui Dumnezeu (kenoza) în om, dar nu prima în omenesc! Mesajul peremptoriu al Decalogului ar fi, de aici, tot hristic.

teoblog 2

Apusul nu este interesat de Nirvana răsăritului, pentru că Orientul nu salvează principiul conștient. Ce mântuiește Nirvana din mine – doar „scheletul” ființei mele, Atman, care, foarte probabil, este salvat încă de la început. Atman nu piere, așa cum nu piere structura-mi internă calcifiată. Atman nu este salvat de pierire, ci de Samsara. dar șirul avatarurilor nu-mi preia Eu-l în răsucirile lui chinuitoare. Deci aici nu exista mântuire, ci o meta-soteriologie, pentru ca Atman este a-fenomenal. Nirvana contra Soteria – și îi prefer pe bizantini. Soteria nu depersonalizează, ci oferă cuminecarea, esența mântuirii.

Cuminecarea, asimilearea a ceea ce este asimilabil din Ființă, este opusă contopirii Bhakti.

teoblog

Epicleza se refuză celui ce resimte gustul neghinei în pâinea euharistică.