decartez, deci exist

“Cogito ergo sum”, “Je pense donc je suis”. Descartes spune într-o altă expresie “sunt cugetător, deci sunt”, exact cum face Platon în Sofistul spunînd “Socrate este om, deci Socrate este” [aşa ar fi trebuit să obiecteze Gassendi, şi nu prin mojicia "manânc, deci exist"]. Nimic mai în spiritul platonician şi, totodată, nimic mai geometric şi mai cartezian. Chiar existenţa este, la Descartes, aceeaşi cu fiinţa din Sofistul, care îşi avea complementaritatea şi alteritatea în Nefiinţă, adică, în limbajul autorului acelor “Meditaţii metafizice”, avea un anumit grad de imperfecţiune. Numai aşa-zisa imperfecţiune a existenţei antropice garantează trecerea la “Sum, ergo Deus est”, propoziţie compusă care dezvăluie temeiul în perfecţiunea ontică.

jurnal deconstructivist

junky

Literatură delirantă, prefațată narcoleptic. Artă mortală dar, paradoxal, vindecătoare. Psyche-iatro-logos.

cf. William S. Burroughs

idee cu i mic

Locomoția estetizată cotidian și banal prin dans