gând în imagini
Limba este grătarul unei mașini de tocat. În pâlnia ei intră o halcă de idee macră, neordonată, akosmică. de aici, un tăvălug spiralat în travaliu de rotație, și nu de revoluție, împinge materia subtilă sfârtecată către acel prim grătar, grilă dură care de-formează în lungi cârnați logic consistenți. Te mai intrigă incomunicabilul? Sau te mai îndoiești că mânerul manivelei e-n mâna Primului Motor?
imagine mentală
Perspectiva infinitului: orice Înger Păzitor are un Înger Păzitor, und so weiter.
inspir adânc
Poate că Raiul are uși batante, cu secțiunea-n cruce. Cu fiecare drept admis, Sf. Petru e nevoit sa iasă. Pentru următorii se furișează iarăși înapoi, nu vom ști noi cum. Problema muritorilor de rând este, așadar, aceea de a afla secretul Sfântului. Și întrebările n-au sens, pentru că dincolo orice e logos e frastic.
note: neusticul e omenesc. de câte ori Zeul a vorbit omului (prin imperative!) și-a umanizat Cuvântul. Hristos este singura coborâre a a lui Dumnezeu (kenoza) în om, dar nu prima în omenesc! Mesajul peremptoriu al Decalogului ar fi, de aici, tot hristic.
zic
Arta de azi e imorală, cere obrăznicie. Morala îți cere să nu faci cele nefăcute, pe când arta îți cere să faci numai nefăcute. Cu toate astea, originalitatea pursânge a fost, este și va fi un mit.
Gândz
În același timp cu primul pas cultural, apare și primejdia de a ne autodeclara suspecți de genialitate. Și la fiecare pas trebuie să trăim cu ranchiuna, resentimentul și, totuși, consolarea lipsei geniului. Ispita genialității piere, și cădem în ispita genitalității.
Marii artiști nesemnificativi, celebrii necunoscuți au încercat să se împace cu sfărâmarea orgoliului de geniu.
ce mai înțeleg și eu
Paul Valery: „Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot”. Creația ca sinteză de criptomnezii.
